Generale Istoric Clima


7MAgFTJ3LMgT4C3yD6bL3TSV
    Orasul Stefanesti din judetul Arges a luat fiinta ca urmare a declararii ca oras a comunei Stefanesti, judetul Arges prin Legea nr. 83 din 05.04.2004. Conform acestei legi, satele ce apartin orasului Stefanesti sunt urmatoarele: Stefanesti, Enculesti, Golesti, Izvorani, Stefanestii-Noi, Valea Mare Podgoria, Viisoara, Zavoi.
    Orasul Stefanesti se intinde pe o suprafata de 60 km, invecinandu-se spre S-V cu municipiul Pitesti, spre N – V si N cu comuna Maracineni si orasul Mioveni, spre E cu comuna Calinesti, spre S cu comunele  Oarja si Bradu, conform hartii orasului Stefanesti (parte integranta din prezentul statut).
    Orasul Stefanesti este situat in partea central – sudica a judetului Arges, la sud-est de municipiul Pitesti, la intersectia paralelei de 44 53’ latitudine nordica cu meridianul de 24 56’ longitudine estica. La 18 km spre nord trece paralela de 45 si nu departe de limita estica a orasului trece meridianul de 25 longitudine estica, aceste doua coordonate geografice aratandu-ne amplasarea orasului in partea central – sudica a tarii.
 Orasul Stefanesti, veche asezare omenesca, ale carei inceputuri se pierd in negura vremurilor, se inscrie, prin trecutul sau bogat in date si evenimente, prin prezentul si prin perspectivele ce se contureaza, in randul celor mai importante localitati ale judetului Arges.

Localitatea Stefanesti este considerata una din cele mai vechi asezari umane din zona, cercetarile arheologice ducand la descoperirea unor topoare de piatra vechi de aproximativ 4.500 – 6.000 ani, a unor monede datand de pe vramea dacilor (in zona Targu – Dealului), precum si a unor depozite de vase de lut din epoca feudalismului timpuriu.

Cele mai vechi asezari din perimetrul orasului, respectiv Golesti si Stefanesti, sunt consemnate intr-un act emis la data de 5 august 1452, prin care voievodul Vladislav al II – lea intareste mai multe proprietati din zona unor boieri. A treia asezare, in ordinea aparitiei in documente, este Izvorani, din care, in anul 1493, domnitorul Vlad Calugarul doneaza o vie Manastirii Glavavioc, situata in sudul
actualului judet Arges. Denumirea de Valea Mare apare pentru prima data intr-un document emis de domnitorul Patrascu cel Bun, tatal lui Mihai Viteazul, cand, delimitand proprietatile unor boieri de cele ale unor manastiri, aminteste de apa Valea Mare ca hotar intre aceste proprietati.

Intalnim de asemenea, in documente, ca posesori de terenuri, pe teritoriul actualului oras Stefanesti, pe Mihai Viteazul, Fratii Buzesti, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu, familia Golestilor, familia Bratienilor. De la domnitorul Matei Basarab ne-a ramas crucea din piatra de Albesti, prin care domnitorul reglementa obligatiile de vinariciu, spre a evita abuzurile functionarilor ce strangeau aceste dari de la producatori, cruce ce se afla in fata Caminului Cultural Stefanesti. In zona Valea Mare se mai pastreaza ruinele conacului lui Constantin Brancoveanu; casa (acum, Muzeu memorial) in care a trait cel mai mare romancier al neamului romanesc Liviu Rebreanu, precum si vila fostei mari actrite Lucia Sturza Bulandra.

Tot pe teritoriul orasului Stefanesti intilnim si conacul familiei Golestilor (actualmente, Muzeul Golesti), precum si fostul conac ,,Florica’’ al familiei ce a dat tarii doi dintre fauritorii Romaniei moderne, respectiv pe I.C. Bratianu si fiul sau Ionel I.C. Bratianu – personalitati de care se leaga evenimente de seama ale istoriei tarii noastre, precum Revolutia de le 1848, Unirea Principatelor din 1859, Razboiul de Independenta din perioada 1877-1878 si Faurirea Statului National Unitar Roman in urma primului razboi mondial din perioada 1916-1918.

Are o climă temperat continentală de tranziție, specifică pentru Europa centrală, cu patru anotimpuri distincte, primăvarăvarătoamnă și iarnă. Diferențele locale climatice se datorează mai mult altitudinii și latitudinii, respectiv mult mai puțin influențelor oceanice din vest, ale celor mediteraneene din sud-vest și celor continentale din est.

Temperaturile medii anuale scad ușor de la sud(10°-11°C) spre nord(8,5°-9°C), variație datorată atât latitudinii cât și distribuției reliefului țării. De asemenea, temperatura scade odată cu creșterea altitudinii ( scade cu 6° la fiecare 1000 m.) Temperaturile maxime medii anuale oscilează între 22°C și 24°C în timpul verii, respectiv între -3°C și -5°C, în timpul iernii. Temperaturile extreme înregistrate în România au fost de -38.5°C, la Bod (județul Brașov)[1], pe 25 ianuarie 1942, și de +44.5°C la Ion Sion (județul Brăila), pe 10 august 1951.

Media anuală a precipitațiilor, urmând scăderea treptată a influențelor oceanice și mediteraneene, scade ușor de la vest la est. Media anuală a precipitațiilor căzute (calculate pe întreg teritoriul) este de 637 mm anual, cu valori sensibil mai ridicate în zonele montane (1.000 – 1.400 mm/an, stațiunea Stâna de Vale este considerată “polul ploii din România”) și progresiv mai scăzute spre est, în Băragan fiind de sub 500 mm/an, iar în Dobrogea și Delta Dunării coborând sub 400 mm/an[2].

Vara este un anotimp călduros, care durează de la începutul lui mai la jumătatea lui septembrie în câmpiile din Sud și Vest. În sudul României există peste 40 de zile „tropicale”(cu temperaturi peste 30 de grade Celsius) și peste 90 de zile de vară (cu temperaturi peste 25 de grade Celsius). Temperatura maximă absolută din România este de 44,5 de grade Celsius, și s-a înregistrat la Ion Sion, lângă Brăila, pe 10 august 1951. Adesea, vara apar furtuni puternice cu cantități mari de precipitații.

De notat că în zonele montane din Nord și Centru vara este un anotimp temperat, cu puține zile tropicale sau de vară, și cu nopți răcoroase.

Toamna este un anotimp mai scurt, de tranziție, cu perioade lungi de uscăciune alternând cu perioade de ploi. În a II-a parte a lunii octombrie vin primele înghețuri, iar în noiembrie primele ninsori. În câmpii, acestea se manifestă adesea mai târziu decât în restul țării.

Iarna este un anotimp friguros, în care masele de aer rece venite din Est aduc temperaturi de până la -20 de grade Celsius sau chiar sub (recordul este de -38,5 grade Celsius, la Bod, lângă Brașov, înregistrat la data de 25 ianuarie 1942). Zăpada nu este abundentă comparativ cu alte state europene, atât datorită lipsei de precipitații cât și datorită creșterilor frecvente de temperatură. În Sud și Vest cu precădere, stratul de zăpadă se topește și reface de câteva ori în decursul unei ierni.

Primăvara este un alt anotimp de tranziție, relativ scurt. Temperatura crește cu repeziciune, înghețurile dispărând în luna aprilie.

Temperatura medie anuală variază de la 11 grade Celsius în lunca Dunării, la 6 grade Celsius în Harghita.  Temperatura medie a lunii iulie variază între 26 grade Celsius și 18 grade Celsius tot în funcție de regiune. În ianuarie, aceste temperaturi variază de la 0°C (la Băile Herculane sau la Mangalia) la -6 grade Celsius (în depresiuni).