Dinicu Golescu; Zona Ștefănești

Astăzi sunt la modă blogurile și vlogurile în care le împărtășim celorlalți impresiile, experiențele, fotografiile sau clipurile din călătoriile pe care le facem. Nu mai este ceva extraordinar, ci oricine poate călători în afara granițelor țării. În 1826, anul în care s-a scris ”Însemnare a călătoriei mele”, al cărei autor este boierul Constantin (Dinicu) Golescu, chiar și părăsirea cătunului natal era de neimaginat pentru foarte mulți locuitori ai Țărilor Române. Până și ”știința de carte” era restrictivă, destinată doar boierilor, sau clericilor, iar limbajul folosit în scrieri era destul de greoi și stufos. Faptul că Dinicu Golescu și-a publicat experiențele călătoriei sale, face din acesta primul jurnalist român de călătorii. ”Jurnalul” său nu reprezintă doar o relatare banală despre locurile vizitate, ci este o adevărată operă literară, cu o exprimare lejeră, dar plină de substanță, care dezvăluie un real talent scriitoricesc. Parcurgând această operă este ușor să descoperi cultura vastă a boierului român, ce acoperea cunoștințe de istorie, geografie, limbi străine, teologie și filosofie, într-un limbaj accesibil chiar și în zilele noastre. Acțiunea se desfășoară firesc, fără artificii, cu impresii directe atât pentru noțiuni abstracte, cât și pentru viața simplă, vie și colorată. Nefiind un simplu observator, Dinicu Golescu experimentează obiceiurile locurilor, acordând un respect deosebit muncii oamenilor pe care-i întâlnește. Scrie nu doar despre muzee, școli, biblioteci ori piețe, ci este interesat și de sistemele de justiție, edificiile publice, ori serviciile poștale, lucruri folositoare modernizării societății românești de la acea vreme. Deși nu este extrem de entuziasmat de ceea ce vede, totuși deplânge situația în care se află țara sa natală. Scrie un îndemn care în zilele noastre pare a se fi îndeplinit în mare parte: ”Și căci nădejdea este nedespărțită de tot omul ce se află pre pământ, această nădejde având și eu, mă bucur nădăjduind că negreșit […]